Potrivit dispozițiilor art. 2263 C.civ., ”Contractul de întreținere încheiat pe o perioadă determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepția cazului în care creditorul întreținerii decedează mai devreme. Atunci când comportamentul celelalte părți face imposibilă executarea contractului în condițiile conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea. În cazul prevăzut la alin. (2), precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice cauză contrară este considerată nescrisă. Dacă rezoluțiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreținere făcută de debitorul pârât după introducerea acțiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului. În cazul în care rezoluțiunea se pronunță pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate. Dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor. Rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2261 alin (1).”
În ceea ce privește proba neexecutării obligației de întreținere, instanța de judecată va avea în vedere regulile aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, întrucât în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul în care mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea sau o cauză de exonerare. De altfel, neexecutarea fiind un fapt general negativ nu ar putea fi dovedită, fiind în sarcina părții adverse să dovedească faptul pozitiv contrar. Culpa în neexecutarea obligației se prezumă prin simplul fapt al neexecutării (art. 1548 C.civ.)
Dacă din administrarea probatoriului va rezulta faptul că debitorul obligației de întreținere nu și-a îndeplinit nicio obligație asumată prin contractul de întreținere, nefiind făcută dovada contrară și totodată sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța de judecată va desființa retroactiv contractul și va repune părțile în situația anterioară încheierii contractului de întreținere. Elementul esențial în stabilirea de către instanța de judecată a oportunității rezoluțiunii contractului de întreținere constă în analizarea gravității neexecutării obligației asumate, apreciată în raport de obligațiile contractuale stipulate prin voința părților.
Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău
