Privitor la creditorul obligației de întreținere, art. 524 Cod Civil prevede că ”are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”, iar art. 525 alin. (1) Cod civil prevede că ”minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.

În ceea ce privește debitorul obligației de întreținere, art. 527 alin. (1) C.civ. dispune că ”poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a  dobândi aceste mijloace”, iar potrivit alin (2) ”la stabilirea mijloacelor celui ce datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale”.

Nevoile de creștere și educare ale unui minor sunt prezumate de lege conform art. 525 alin. (1) C.civ., iar prezumția trebuie răsturnată de partea interesată prin ample probatorii ce vor fi administrate în fața instanței de judecată.

Stabilirea unei obligații de întreținere în sarcina debitorului trebuie așadar să fie în deplină concordanță cu interesul superior al minorului, motiv pentru care pensia se va stabili prin raportare la dispozițiile art. 529 alin. (2) C.civ.

Privind acordarea cheltuielilor de judecată când debitorul obligației de întreținere  achiesează la pretențiile creditorului obligației de întreținere și solicită exonerarea sa de la plata cheltuielile de judecată, se vor avea în vedere următoarele:

Dispozițiile art. 454 C.proc.civ. prevăd că ”pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin (5) din Codul civil rămân aplicabile.”

Aceste dispoziții nu pot fi aplicabile unei cereri de chemare în judecată având ca obiect stabilire pensie de întreținere, întrucât se apreciază că acesta ( obiectul acțiunii) face parte din categoria unui litigiu nesusceptibil de procedura punerii în întârziere, iar Înalta Curte de Casație și justiție vine în sprijinul acestei chestiuni, prin Decizia nr. 21/2022 [1], prin care a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de apel Galați și, în consecință, a stabilit că ”În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situația în care obiectul acțiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunța doar pe baza recunoașterii pârâtului.”

[1] Decizia nr 21 din 17 octombrie 2022 ICCJ

Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău