Circumstanțele cauzei:
Contestatoarea a chemat în judecată societatea angajatoare solicitând Tribunalului Bacău anularea deciziei de concediere, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, de la data deciziei contestate și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive, a salariilor restante și a contribuțiilor către stat aferente acestora, inclusiv pentru zilele de concediu legal de odihnă aferente muncii prestate, precum și la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale.
Prima instanță a admis contestația, a anulat decizia de concediere, a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, dar a respins obligarea Societății la plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței Tribunalului, ambele părți au formulat apel, respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bacău.
Împotriva deciziei, societatea a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 5, 6 și 8 C. pr. civ., solicitând casarea deciziei și rejudecarea de către instanța de recurs .
Contestatoarea a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în principal și ca nefondat, în subsidiar.
Soluția ÎCCJ:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Recursul are ca obiect o decizie civilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în apel, într-un litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. pr. civ., potrivit cărora: ”Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (…) privind (…) conflictele de muncă (…)”, din care rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile de muncă.
Ca atare, Înalta Curte, în baza art. 496 alin (1) C. pr. civ., a respins recursul ca inadmisibil, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementate de art. 457 C. pr. civ. Soluția este definitivă. (Decizia nr. 131/28.01.2026 ÎCCJ din 28 ianuarie 2026)
Avocat Andreea Mârcă