Un divorț poate fi o experiență traumatizantă, dar are și o parte bună, respectiv o ușă deschisă către un nou început care va fi atât de bun pe cât se creează de fiecare, dacă persoana în cauză se înarmează cu răbdare și curaj, își înfruntă temerile, nesiguranța și ia totul cu calm. Principalele motive de divorț ar fi (într-o ordine aleatorie)  relațiile extraconjugale, adicțiile de orice fel, comunicarea defectuoasă între parteneri, problemele financiare, abuzul fizic și emoțional, anturajul nepotrivit, implicarea familiei extinse etc.

Când mariajul este pe ducă și deja s-a promovat divorțul, chiar dacă între soți există disensiuni, ambii trebuie să se protejeze pe ei înșiși, pe partenerul de care se separă, dar mai ales pe copii (dacă aceștia există) pentru că, acolo este punctul cel mai vulnerabil. Copiii au dreptul să știe de decizia de separare, ei oricum percep situația dintre părinți exact în modalitatea în care se întâmplă. Cel mai important este ca cei mici să fie asigurați că sunt iubiți în egală măsură de ambii părinți, iar aceștia nu trebuie să se denigreze unul pe altul în fața copiilor. Este adevărat că atunci când deja se ajunge la divorț, motivele de dispreț pot fi multe, dar răzbunarea, capcanele pe care le aruncă unul altuia, jignirile și agresivitatea de orice fel, fac situația și mai grea dar și mai complicată. Până la urmă, indiferent de situație și de orice motiv care a determinat separarea, ambii soți înfruntă dezamăgirea într-un fel sau altul. Dacă nu se poate salva nimic din mariaj, măcar trecerea prin procesul de divorț să fie mai suportabilă și cât mai puțin dureroasă, cu precădere în situația în care există copii. În fond, ambii părinți trebuie să acorde prioritate celor mici. Copiii nu au nevoie de a fi copleșiți cu daruri, vacanțe, dar au nevoie de a-și vedea părinții purtându-se cu maturitate, respect și bun-simț, pentru că într-un astfel de moment de răscruce pentru ei, ceea ce contează cu adevărat pentru dezvoltarea lor emoțională este conexiunea și iubirea părinților pentru ei.

Procesul de divorț, ba chiar divorțul în sine cu tot ce implică el, nu trebuie neapărat să fie în coșmar, iar cabinetul avocatului sau sala de judecată nu trebuie transformată într-un ring de box al injuriilor și acuzațiilor mai mult sau mai puțin fondate. Se poate trece printr-o astfel de situație și cu calm, maturitate, înțelepciune, curaj și decență și fără a transforma copiii în mingi de ping-pong între părinți, pentru că, în caz contrar această experiență pe care micuții oricum nu și-au dorit-o, își va pune o pecete adâncă asupra dezvoltării lor psiho-emoționale. Afecțiunea părintească reprezintă un element de echilibru în viața oricărui copil contribuind la crearea unui climat pozitiv de dezvoltare, iar părinții trebuie în mod imperativ să țină cont de interesul superior al copiilor lor atunci când decid că relațiile matrimoniale sunt grav și iremediabil vătămate, iar mariajul nu mai poate continua.

Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău