Contractului de închiriere, ca variațiune a contractului de locațiune, îi sunt aplicabile dispozițiile speciale ale legislației locative (Legea 114/1996 a locuinței, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, cu modificările și completările ulterioare) și în completare, cele prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 1778 alin. 2 C.civ., diferența dintre aceste contracte fiind obiectul specific al contractului de închiriere, respectiv suprafața locativă transmisă în folosință, cu plată.

Realitatea zilelor noastre arată că, din ce în ce mai multe familii optează pentru închirierea unui spațiu locativ, pe o perioadă determinată sau nedeterminată, dar tot statisticile arată că, din ce în ce mai multe cupluri aleg să se separe prin divorț și evident că se pune problema locuinței închiriate. Așadar, legislația în vigoare prevede faptul că, în cazul în care locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare dintre soți are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre aceștia este titularul contractului. Legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 323 alin. 1 C.civ. și că dreptul locativ se aplică chiar și în cazul în care contractul a fost încheiat înainte de căsătorie.

După divorț, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de ambii foști soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere este atribuit de instanța de judecată unuia dintre ei, ținându-se cont de anumite criterii, precum: interesul superior al minorilor, la care părinte s-a stabilit locuința copiilor, culpa fiecăruia în destrămarea relațiilor matrimoniale, de veniturile fiecărei părți, dar și de posibilitățile locative ale acestora (art. 324 alin 1 C.civ.). Menționăm că solicitarea de atribuire a beneficiului contractului de închiriere poate fi făcută de partea interesată printr-un capăt de cerere accesoriu divorțului.

De reținut că soțul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt soț o indemnizație pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuință, dar nu și în cazul în care divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Iar dacă există bunuri comune, indemnizația se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite soțului căruia i s-a atribuit anterior beneficiul contractului de închiriere (art. 324 alin. 2 C.civ.). Subliniem faptul că atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face obligatoriu cu citarea locatorului și produce efecte juridice față de acesta, de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă (art. 324 alin 3 C.civ.).

Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău