Tribunalul Bacău. Emiterea unui ordin de protecție pentru violențe verbale și psihologice
Andreea Marca
Circumstanțele cauzei.
Părțile au avut o relație de uniune consensuală, din care a rezultat un minor în vârstă de 4 ani. În prezent, părțile sunt despărțite în fapt. Reclamanta F.C. a reclamat instanței faptul că, pârâtul D.L. are un comportament care îi creează o stare de frică și panică, o amenință, vine inopinat la reședința sa și la locul de muncă, fără însă a exercita acte de violență fizică asupra sa. Reclamanta a depus la dosar înscrisuri și transcrieri ale unor convorbiri telefonice, a arătat amenințările și injuriile care îi sunt adresate, susținând că acestea îi produc o stare de profundă temere și neliniște față de integritatea sa fizică și psihică, iar în consecință a solicitat instituirea în favoarea sa a unui ordin de protecție și restricție.
Soluția primei instanțe.
Judecătoria Bacău a reținut că, acest comportament este cu atât mai periculos pentru reclamantă, cu cât pârâtul se consideră îndreptățit a se comporta în acest fel față de aceasta, fără a oferi o justificare rezonabilă a acestui comportament. Acest gen de violență are valențele unei violențe de natură psihologică astfel cum este definită prin art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003, mai ales în condițiile în care acest comportament este unul repetitiv și insistent. Urmărirea fizică din partea pârâtului și supravegherea locuinței victimei sunt de natură a potența sentimentul de teamă al reclamantei. Din modul de exercitare rezultă că agresiunea verbală/psihologică manifestată de pârât este de natură să creeze victimei o stare de stres și de tensiune, care pot să îi degradeze calitatea vieții zi de zi.
În consecință, prima instanță a admis solicitarea reclamantei F.C. și a dispus emiterea unui ordin de protecție și restricție și a apreciat că, față de conduita agresivă a pârâtului D.L., se impune interdicția de a se apropia la o distanță mai mică de 50 m față de victimă, de locul de muncă al acesteia, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, cu dumneaei.
După pronunțarea sentinței Judecătoriei Bacău, pârâtul-agresor a contactat-o telefonic pe reclamanta și s-a deplasat la Grădinița minorului părților.
Împotriva hotărârii, pârâtul a formulat apel și a susținut că, mesajele și convorbirile telefonice depuse de către reclamantă, deși conțin un limbaj trivial, nu sunt de amenințare astfel încât să creeze reclamantei o stare de frică și pericol, ci sunt mesaje specifice între două persoane care nu se mai înțeleg și au devenit incompatibile. A mai arătat că, în lipsa unei stări de pericol, care trebuie probate riguros, orice persoană este liberă să iși gestioneze relațiile sociale și familiale, să tolereze și să dezvolte comportamente și limbaje considerate de societate improprii și inadecvate, până la limita la care reușește să dovedească prin probe că, aceste atitudini și manifestări au devenit periculoase în mod real, pentru integritatea fizică și psihică a victimei.
Soluția Tribunalului Bacău. Decizia civilă nr. 11 A/2022.
Respinge apelul ca nefondat. Tribunalul a apreciat că, argumentele apelantului sunt neîntemeiate pentru că, din cuprinsul mesajelor dintre părți rezultă fără dubiu amenințările și jignirile care îi sunt aduse în mod constant reclamantei, iar ceea ce este mai grav este faptul că, agresorul consideră că un astfel de comportament este justificat și nu conștientizează caracterul ilicit al unei astfel de conduite. Mai mult, chiar după soluționarea cauzei în primă instanță, neînțelegând gravitatea faptelor sale, întrucât deși hotărârea primei instanțe era executorie, a încercat să o contacteze telefonic pe reclamantă, în disprețul interdicției impuse.
Existența unor neînțelegeri nu pot justifica sub nicio formă abuzul, imixtiunea și controlul vieții reclamantei. În atare condiții, obligațiile stabilite în sarcina apelantului și limitarea libertății de circulație în preajma victime sunt măsuri necesare în scopul protejării victimei.
