Circumstanțele cauzei

Părțile au calitatea de soți, au împreună un copil minor în vârstă de 6 ani, de 5 ani sunt rezidenți în Belgia, au revenit în țară în vacanța anuală, reclamanta a refuzat întoarcerea sa împreună cu minorul în statul de reședință, ulterior și la scurt timp introduce acțiunea de divorț la o instanță din țară și implicit o cerere pe cale de ordonanță președințială având ca obiect stabilire locuință minor și stabilire pensie întreținere.

La primul termen, pârâtul invocă excepția necompetenței generale a instanțelor române prin raportare la reședința obișnuită a minorului și prevederile Regulamentului UE 1111/2019, a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 și Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene nr. 523/2007.

Soluția instanței de judecată

Instanța de judecată a reținut faptul că, deși în prezent minorul se află în România, reședința obișnuită a acestuia este în Belgia, astfel că elementul de extraneitate este reprezentat de reședința obișnuită a minorului.

Totodată, instanța a reținut că, obiectul cauzei este circumscris autorității părintești și prezintă elemente de extraneitate, astfel că sunt incidente prevederile Regulamentului (UE) 1111/2019 care se aplică cu prioritate față de normele de drept intern, astfel cum rezultă din prevederile art. 1065 C.proc.civ.

Cu toate acestea, instanța de judecată a avut în vedere prevederile art. 15 din Regulament potrivit cărora ”în cazuri urgente, chiar dacă instanța dintr-un alt stat membru este competentă să soluționeze cauza pe fond, instanțele dintr-un stat membru au competența de a lua măsuri provizorii, inclusiv asiguratorii, care pot fi prevăzute de dreptul acestui stat membru în ceea ce privește: (a) un copil care se află în acest stat membru”.

În consecință, instanța de judecată a apreciat că este competentă să soluționeze cauza și a respins excepția de necompetență generală invocată ca neîntemeiată. (Încheiere de şedinţă din 07.08.2025 pronunțată de Judecătoria Onești, cod RJ e94d6d523)

Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău