Temei juridic:

 Dispozițiile art. 310 C. Civ.- ”un soț nu are dreptul să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț”.

Considerații:

La o primă analiză a textului ar rezulta mai degrabă o formă de cenzură, exprimarea unor obligații negative decât exprimarea unor chestiuni pozitive, întrucât se arată ce nu are dreptul să facă un soț, iar nu ce are dreptul să facă.

Practic se conturează limitele, care subzistă în cenzurarea corespondenței, a relațiilor  sociale sau alegerea profesiei. De ce a înțeles legiuitorul că este nevoie a preciza aceste limite când orice relație matrimonială se presupune a fi fost construită pe baza solidă a iubirii, încrederii și a respectului reciproc?

Sau poate de fapt căsătoria presupune tocmai limitarea libertății individuale, anumite îngrădiri care în mod evident, de multe ori devin incompatibile cu năzuințele și visurile fiecărui partener? Oare nu tocmai transparența în relația matrimonială duce la un climat familial potrivit, echilibrat și bazat pe încredere totală?

La o analiză atentă a textului fără a ne lăsa prinși în capcana observațiilor personale, se pare că legiuitorul a înțeles să arate că, tocmai ideea de încredere și respect reciproc  conturează ideea de familie bazată pe onestitate, sprijin necondiționat și susținere reciprocă.

Se arată în textul de lege menționat că oricare dintre soți este liber să își aleagă profesia raportat la pregătirea sa profesională, să se angajeze în relații sociale, respectând obligația de fidelitate și să corespondeze într-o manieră în care celălalt soț să nu fie afectat.

Libertatea în cadrul mariajului este trasată de încrederea în celălalt soț, iar limitarea libertății atrage cenzurare, ceea ce aduce în mod categoric afectarea relației matrimoniale. Desigur, este firesc a nu crea falsa idee de independență totală, mariajul în sine presupune drepturi dar și obligații pentru ambii soți. Și chiar  dacă încrederea în celălalt soț presupune loialitate și fidelitate, în esență este vorba doar despre securitate emoțională.

În acest sens, legiuitorul a statuat în dispozițiile art. 309 alin 1 C.civ. că ”soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.” Practic legiuitorul obligă, textul nu lasă lor de interpretări. Niciun soț nu ar trebui să le perceapă ca fiind obligații, ci respectul, fidelitatea și sprijinul moral să fie înțelese ca responsabilități firești. Tocmai aceste ”restricții”, ”datorii” mențin relația matrimonială pe făgașul normal. Încălcând aceste obligații, prin cenzurarea  corespondenței, relații sociale sau alegerea profesiei celuilalt soț, apar limitările și constrângerile atât de nocive în cadrul unui mariaj. Soțul constrâns simte abuzul, care poate îmbrăca toate formele sale (fizic, verbal, psihologic sau emoțional) și se trasează invariabil acele motive temeinice care duc în mod inevitabil la separarea prin divorț.

Concluzii:

Firescul în relația matrimonială este trasat de capacitatea fiecărui soț de a-l înțelege pe celălalt, de comunicarea eficace dintre aceștia, de flexibilitatea lor, de respectul și încrederea reciprocă și de ce nu, chiar de adaptabilitatea fiecăruia la compromisuri.

Libertatea în cadrul mariajului este reprezentată de standardul comun acceptat de ambii soți, iar independența de care vorbește legiuitorul reprezintă de asemenea și un cumul de factori și trăiri raportate fără îndoială și la nivelul de dezvoltare socio-emoțional al fiecăruia, de gradul de percepție și prin raportare la mediul familial anterior,cu referire la amprenta societății în care s-a format ca  ființă umană.

Avocat Andreea Marca